Toată lumea ştie că nu este! Omul de astăzi este neurastenizat, chinuit, tulburat, nu are pace lăuntrică.
O caută pretutindenea şi nu o găseşte. Turismul, sportul, drogul ş.a., ce sunt dacă nu o expresie a acestei zadarnice căutări? Şi nu o găseşte pentru că o caută unde nu este. O caută în goana după bani, în plăceri, în onoruri.
Dar bogăţiile, onorurile, plăcerile păcătoase şi cele asemenea lor nu sunt roade ale Duhului Sfânt, ci ale altui duh, ale duhului acestui veac, ale duhului tulburării, ale satanei. Şi dacă nu este pace în sufletele oamenilor, nu este nici afară, între oameni. Cum să rodească duhul satanei roadele Duhului Sfânt?

Sfânta Scriptură ne spune că la începutul lumii Duhul Sfânt, Duhul creator de viaţă se purta deasupra apelor (Geneză 1, 2).

Se mai poartă oare în văzduhul lumii de astăzi Duhul lui Dumnezeu creator de viaţă şi de pace? Se poartă, dar ştim ce duh: duhul morţii, norii radiaţiilor nucleare, smogurile asfixiante, pe care le-a creat şi le creează necontenit omul. Şi roadele acestui duh? Războaie neîncetate între oameni, doctrine politice care neagă pe Dumnezeu, care cultivă ura dintre oameni şi legiferează păcatele cele mai înjositoare, uzine uriaşe care fabrică zi şi noapte uneltele morţii. Acest înfricoşat arsenal de ură, de duşmănie, de stricăciune, de păcate, cum să rodească pace în lume?

Biserica noastră se roagă zi şi noapte pentru pacea a toată lumea.

Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 148-149