Deși tot pãcatul este doar împotriva lui Dumnezeu și numai de la El putem dobândi iertarea, totuși, de păcatul față de aproapele Dumnezeu nu ne iartă fără încuviințarea acestuia. De aceea, când cerem iertare cuiva pe care l-am supãrat și el ne zice: Dumnezeu sã te ierte, aceasta însemnă că el te-a iertat, iar de acum poate și Dumnezeu sã te ierte. Fără de această iertare, nu ne iartă nici Dumnezeu pe noi. Nu numai cã nu ne iartă, dar nici faptele cele bune nu ni le primește. Ne-o spune limpede tot Mântuitorul: „De-ți vei aduce darul tău la Altar și acolo-ți vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă-ți acolo darul și mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău și apoi venind, adu darul tãu”. (Matei V, 23-24).

Drumul este unul singur, aparent greu dar e cel bun, drumul desăvârşirii către Împărăţia Cerurilor. Toţi sunt chemaţi să meargă pe drumul acesta. Nu este altă cale. Monahii sunt mai înainte, merg pe drumul acela. Ei sunt avantgarda şi credincioşii vin în urmă.