Nu Dumnezeu ne hărăzeşte iadul. Omul este cel care aduce iadul cu dânsul. Pentru că şi raiul şi iadul ni le pregătim noi, încă de aici.

Nu Dumnezeu este Cel care îl condamnă pe om, ci el îşi alege locul încă din timpul vieţii acesteia.

Fiecare se va duce dincolo cu înclinațiile, cu gândurile, cu ceea ce și-a agonisit în vremea vieții sale. Omul intră în veșnicie cu ceea ce strânge aici. Cum te lucrezi aici, așa te înfățișezi înaintea Domnului. Pentru omul care a trăit numai în păcat, moartea este cumplită.

Pentru că el se duce în veșnicie cu păcatele de aici. Desfrânat ai fost, sau bețiv, sau în vrăjmășie, așa te duci dincolo. Aici, pe pămant, îți poți satisface aceste porniri, numai că, dincolo nu se mai poate. Pentru cel păcătos, acestea sunt chinurile iadului. Setea înfricoșată, foamea, pofta. Nu e nicio pedeapsă: omul e chinuit de propriile lui alegeri greșite. Nu Dumnezeu ne oferă iadul, dimpotrivă: El ne spune: „Mergeți și moșteniți Împărăția cerurilor”.

Nu Dumnezeu condamnă, ci omul alege.