A treia parte a Triodului, Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor, este scurtă ca durată, dar, precum o arată şi numele, este mare pentru faptele mari şi neasemănate care s-au petrecut în această vreme.

„In zilele acestea”, zice Sf. loan Gură de Aur, „s-a risipit împărăţia iadului, s-a omorât moartea, s-a biruit păcatul, s-a ridicat blestemul şi s-a deschis Raiul. Peretele cel de mijloc al vrajbei dintre om şi Dumnezeu s-a surpat şi cele cereşti s-au unit cu cele pământeşti”.

Primele trei zile: luni, marţi şi miercuri, ne pregătesc pentru Sfintele Patimi şi au rânduieli de slujbe asemănătoare. Rugăciunea Sf. Efrem cu metanii, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite şi citirea Psaltirii după rânduiala Postului Mare, le întâlnim şi în aceste trei zile. Pe lângă acestea, la ceasurile 3,6 şi 9 se citesc „stâlpii”, adică primele trei Sfinte Evanghelii, în întregime, şi treisprezece capitole din Evaghelia Sfântului loan. Ni se pun înainte toată viaţa şi învăţătura Domnului Hristos, pentru a înţelege mai deplin lucrarea de răscumpărare şi negrăita Sa dragoste pentru noi, care culminează in Sfintele Patimi.

Evangheliile care se citesc la utreniile acestor zile ne aduc aminte de cele din urmă învăţături ale Domnului, in centrul cărora se află veghea in aşteptarea celei de a doua veniri. Astfel, Sfintele Patimi se află deodată in făgăduinţa învierii şi in nădejdea eshato – logică. Căci pentru Biserică, Pastele însemnează deja inaugurarea  Parusiei, începutul ei în istorie. Prin slujbele acestor zile, Biserica ne îndeamnă la această veghere în aşteptarea Mirelui.

„Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednic este iarăşi pe care îl va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui, ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru! Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!”. Şi iarăşi:

„Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă miluieşte”.

Impărăţia s-a deschis, Cămara Mântuitorului este gata împodobita; Mirele poate veni in orice clipă. El insă vine în miez de noapte, pe neaşteptate. Trebuie să fim gata, să avem haină de nuntă şi să veghem. Veghea nu-i numai o asceză de atenţie şi trezvie, ci şi o atitudine pascală, eshatologică.

In această pregătire şi aşteptare, fiecare din aceste trei zile aduce o lumină proprie asupra căreia se cuvine să stăruim mai îndeaproape.

UŞILE POCĂINŢEI – meditaţii duhovniceşti la vremea Triodului, Parintele Petroniu Tanase