Povestea părintele Tănase că într-o iarnă s-a întâmplat pe cărările Athosului dimpreună cu avva Iulian Prodromitul dorind să înveţe ceva de la bătrânul duhovnic. Fiind drum cam anevoios – căci era luna lui ianuarie şi vremea e mai umedă atunci în Sfântul Munte – spunea părintele că a cam alunecat pe cale şi a trebuit să ia seama mai mult la pietrele lunecoase decât la poveţele bătrânului. Încă şi avva nu s-a oprit nicio clipă pe drum astfel că atunci când au ajuns la poarta schitului, părintele Tănase simţea că nu trăsese prea mult folos de la înţeleptul bătrân. Bănuind oarecum aceasta, avva i-a spus:
-Acuma părinte ştii să-nfrunţi mai bine greutăţile vieţii…
-Nu cred c-am înţeles cuvioase…
-Măi, uite ce-i: în loc să rămâi nemulţămit de drumul greu, mai bine ia sama la ceea ce te face să cazi, ca să-nţelegi de ce aluneci…

George Crasnean